Partea I | Partea II | Partea III | Partea IV

--- Jomsom trek ---

partea I
Pokhara - Ghorepani

"Nici într-o sutã de vieti de-ale Zeilor
N-as putea sã descriu mãretia Himalayei... "

Textul a apãrut într-o formã initialã în suplimentul din martie 2000 al e-zine-ului Invitatie in Carpati (realizat si distribuit de Grigore Sârbu). Toate numerele publicatiei pot fi gãsite la http://iic01.tripod.com/ sau www.alpinet.org.

În regiunea masivului Annapurna se pot face câteva dintre cele mai populare trasee turistice din Nepal. Circuitul în jurul masivului dureazã aprox 16-18 zile, functie de starea vremii. Se parcurge de obicei în sens antiorar, atingându-se înãltimea maximã în trecãtoarea Thorung-La (5416 m). Este recomandatã aceastã directie pentru cã urcusul pe Thorung-La, destul de lung de altfel, este ceva mai usor dinspre Thorung Phedi decât dinspre Muktinath; asta nu înseamnã cã nu se poate veni si din partea cealaltã. Partea a doua a acestui traseu se poate face separat din Pokhara pânã în Jomsom-Muktinath (cunoscutã ca Jomsom trek). Dacã se merge în sens invers, de la sud la nord, în amonte pe valea lui Kali Gandaki aproape tot timpul soarele este în spate (important pentru poze!) si muntii se vãd superb de o parte si de cealaltã a vãii (evident dacã nu este înnorat). Acesta este primul traseu pe care l-am fãcut la poalele Himalayei si despre care o sã vorbesc aici. O altã destinatie interesantã este "sanctuarul" Annapurnei (tabãra de bazã Annapurna sud) cunoscutã ca ABC (Annapurna Base Camp) cu o panoramã impresionantã de vârfuri înalte. Pentru drumul dus-întors sunt necesare 8-10 zile din Pokhara.

Punctul de plecare pentru aceste excursii este de regulã Pokhara (820 m altitudine), la circa 200 km vest de Kathmandu. Este un oras situat într-o vale fertilã, cu râuri bogate si vegetatie de tip subtropical, pe malul unui lac imens, Phewa Tal. De aici (sau mai bine din câteva puncte de belvedere pe dealurile din jur) se pot vedea cam toate vârfurile importante din masiv: Annapurna I (8091 m), II, III, IV, Annapurna sud, Hiunchuli, Machhapuchhare, Lamjung Himal. Dacã cerul e suficient de senin spre vest apare si Dhaulagiri (8167 m) iar spre est Manaslu (8156 m), Dakura, Himalchuli, Boudha.

Excursia începe cu un drum cu autobuzul la 8 dimineata din Pokhara spre nord apoi spre vest pe valea lui Yamdi Khola. Soseaua urcã serpuind pânã în Naudanda la 1440 m de unde deja unele vârfuri se vãd mai bine iar Machhapuchhare, unul din cele mai frumoase vârfuri din Himalaya, începe sã-si dezvãluie profilul caracteristic de coadã de peste (machha=peste, puchhar=coadã). Autobuzul coboarã apoi în partea cealaltã, spre valea lui Modi Khola, pânã în Naya Pul (1070 m). Pentru cei 42 km pânã aici am fãcut 2 ore, mai putin decât fusesem "amenintat" în Pokhara, dar în valoare absolutã destul de mult.

Pentru a evita urcusul pânã în Ghorepani - Poon Hill se poate merge mai departe cu masina pânã în Baglung (970 m) pe malul vestic al lui Kali Gandaki. De aici pânã în Tatopani este cam o zi de mers, putin de urcat, dar Poon Hill este principala tintã în prima parte a drumetiei. Rãsãritul sau apusul de soare din acest punct de belvedere la peste 3000 m meritã efortul...

Naya Pul este o micã aglomerare de gherete pe marginea drumului unde poti servi un ceai sau micul dejun. Aspectul general al locului nu m-a tentat însã în mod deosebit! Mai degrabã mi-a atras atentia indicatorul pe care scria "Way to Birethanti". Am coborât si-am traversat un mic afluent al lui Modi Khola. Dupã ce trece printre câteva case poteca merge în sus pe valea lui Modi Khola. Apar primele caravane de mãgãrusi si ponei care transportã combustibil (kerosen) si marfã si dau o nuantã exoticã drumului. Conducãtorul caravanei, probabil mãgarul cel mai istet (!) sau care cunoaste drumul, este împodobit cu un coif colorat precum caii de la circ. În mai putin de 30 minute apare un pod metalic. De partea cealaltã a râului este Birethanti (1025 m), un sat mic cu case si hanuri frumoase si alei pavate cu pietre cum se întâlneste în mai toate satele. Aici este un punct de control al ACAP (Annapurna Conservation Area Project) unde am plãtit taxa de acces de 1000 rupii (aprox 15 $). Permisul de trekking (5 $ / sãptãmânã) nu mai este necesar pentru aceastã zonã (la fel pentru Langtang si regiunea Everest) din primãvara lui 1999. Trebuie plãtitã numai aceastã taxã iar chitanta bine pastratã pentru cã pe traseu sunt mai multe puncte de control (mai nou se pare cã trebuie sã plãtesti chiar în Kathmandu sau Pokhara înainte sã pleci).

Din Birethanti pleacã o potecã în sus pe valea lui Modi Khola spre Gandruk, sediul central al ACAP, unul din cele mai mari sate Gurung cu vedere splendidã spre munti, unul din punctele de pe traseul cãtre "sanctuar". Poate fi o destinatie în sine dacã nu ai prea multe zile disponibile.

Drumul pentru Jomsom continuã spre nord, printr-o pãdure de bambus. Curând dupã iesirea din sat o cascadã te invitã la baie în apa rece de munte. Poteca merge în amonte pe valea lui Bhurungdi Khola, fãrã probleme de orientare. Coboarã pentru un timp chiar în albia pârâului care însã nu trebuie traversat. Apoi urcã domol spre Sudame (1340 m), Hille (1495 m) si Tikedungha (1525 m). Pânã aici am fãcut cam 3-4 ore si Tikedungha e un loc plãcut de rãmas peste noapte dar e prea devreme pentru asa ceva. Asa cã am mâncat ceva de prânz (o supã de rosii cu pâine tibetanã), mi-am fãcut un toiag de drum dintr-un bãt de bambus si-am plecat mai departe, spre Ulleri (2070 m).

În toate aceste sate gãsesti "casã si masã" ca în multe alte trasee turistice din Nepal asa cã nu e nevoie sã cari cort, primus si mâncare. Mai ales dacã esti singur. Eventual un supliment de ceva conserve, biscuiti, ciocolatã. Cazarea costã între 40 si 110 rupii (un pat într-o camerã dublã în care stai singur dacã nu e sezon de vârf) iar mâncarea cam 400-500 rupii / zi, în total cam 8 $ / zi. Cel mai ieftin este sã mãnânci dhaal bhaat tharkari, adicã orez, supã de linte si legume prãjite si condimentate, pentru cei mai multi nepalezi singura mâncare accesibilã, de douã ori pe zi, toatã viata aproape! Dacã bugetul este foarte restrâns poti cheltui chiar mai putin. Preturile sunt unitare si în general corecte (spre deosebire de restul tãrii nu e cazul sã negociezi!) asa cã nu e necesar sã cauti ceva mai ieftin, eventual calitatea poate sã difere putin. Este meritul ACAP cã a încurajat aceastã politicã, precum si folosirea kerosenului (evident, nu kerosen pentru avioane dar toatã lumea îl numeste astfel) drept combustibil alternativ în locul lemnului.

Ochii se desprind cu greu de câteva cascade splendide ale lui Modi Khola dar poteca te obligã sã-l traversezi si sã-l lasi în urmã dupã care începe sã urce abrupt pe o scarã de piatrã cãtre Ulleri. În multe locuri poteca este astfel amenajatã întrucât e folositã de oamenii din zonã de sute de ani. Este portiunea cea mai grea în aceastã prima zi, peste 3700 trepte care te obligã sã urci în ritmul lor care poate nu se potriveste cu al tãu! Panta, desi abruptã, este terasatã asa cã sunt multe case simple sau adãposturi pentru caravane. Frecvent, locuri de odihnã ca niste trepte mari din piatrã, chautaara, pe care porterii îsi lasã povara si mai respirã.

Porterii carã deseori poveri de 30-40 kg pentru turisti sau pentru aprovizionarea satelor de pe traseu. Unii sunt desculti, cei mai multi în papuci iar cei mai "înstãriti" în niste tenisi verzi. Este cea mai popularã meserie aici în dealuri, fiind de altfel singura modalitate de aprovizionare. De aceea mâncarea si combustibilul sunt ceva mai scumpe, cu atât mai mult cu cât ajungi mai sus sau într-o zonã mai izolatã. Cu câtiva ani în urmã chinezii intentionau sã construiascã un drum din Baglung în sus, pe valea lui Kali Gandaki, cãtre Tibet dar localnicii au spus cã nu doresc asa ceva. Din fericire proiectul a fost abandonat, ar fi însemnat pierderea "locului de muncã" pentru sute de porteri si ar fi alterat frumusetea sãlbaticã a vãii.

Când am ajuns în Ulleri era ceatã. Fiind destul de obosit dupã interminabilele trepte de piatrã am rãmas aici pentru noapte. Cât a mai fost luminã m-am plimbat prin sat, ciudat pentru mine, cu case de piatrã, aproape suspendate unele deasupra celorlalte, multe flori, alei înguste si întunecate pavate cu dale mari de piatrã. Pânã la urmãtorul loc de popas, Banthanti, ar mai fi cam o orã de urcat dar din Ulleri se pot vedea foarte frumos 2 vârfuri, Annapurna sud (7273 m) si Hiunchuli (6441 m). Fiind ceatã n-am vãzut nimic, evident, dar am sperat ca mãcar a doua zi sã fie senin. Seara am stat la taclale si la cãrti cu Jeff, un american, si "bãietii" lui (ghid si porter!) si cu un alt grup cu care am cam mers împreunã pânã-n Jomsom. Prima noapte la munte! N-a fost frig fiind înnorat dar din acelasi motiv nici "urmã" de munti sau stele. Dimineata satul aratã altfel, mai colorat si mai plin de viatã dar la fel de ciudat. Cerul a fost putin generos, dezvãluind cele douã vârfuri de care spuneam, dar nu pentru mult timp.

Dupã micul dejun... aceeasi scarã de piatrã pânã în Banthanti (2250 m), o aglomerare de câteva case si hanuri de unde se vede putin Machhapuchhare, destul de departe si nu foarte clar. În continuare poteca merge printr-o pãdure bogatã de stejar si rododendron (sunt circa 30 de specii de rododendroni, majoritatea de dimensiuni arboricole, nu ca cei pe care-i stiam eu). Câteva pârâuri mai înveselesc atmosfera, cerul fiind complet acoperit, dar e mai bine asa cãci prin pãdure oricum nu se vede nimic si urcusul e mai plãcut pe rãcoare. Curând apare Nangathanti (2460 m), câteva hoteluri într-un luminis în pãdure. Thanti înseamnã casã de odihnã (dharamsala) în limba magar asa cã m-am conformat... pauzã pentru o gustare cãci pânã-n Ghorepani (2775 m) nu este mai mult de o orã. În total cam 4-5 ore, o zi scurtã pe ansamblu (dar ca sã urci din prima zi pânã aici ar fi fost prea mult). Din Ghorepani sau Deorali (10-15 minute mai sus, 2834 m) se poate urca pe Poon Hill (3210 m) pentru apusul sau rãsãritul de soare. Pentru multi turisti este o destinatie în sine, nu doar un popas în drumul spre Jomsom.

Marius Radu

Partea I | Partea II | Partea III | Partea IV