Partea I | Partea II | Partea III

Gokarna Aunsi. Ziua tatălui este asemănătoare cu cea a mamei. Cei ai căror tati sunt decedati fac o baie rituală în Bhagmati la Gokarna. Se organizează picnicuri pe malul râului iar barbatii primesc daruri, bani si dulciuri de la copii.

Janai Purnima si Raksha Bandhan, august. În această zi, Janai Purnima, zi cu lună plină, hindusii din castele superioare fac o baie rituală în apele sfinte ale lui Vishnumati si Bhagmati, cântă puternica mantră a lui Gayatri si îsi reînoiesc "anai" - "firul sacru" din jurul pieptului. Alti hindusi si budisti îsi leagă în jurul pumnului "raksya bandhan", un cordon galben cu rol de protectie. Pelerinii se îndreaptă către muntii din nordul Kathmandu-ului si se scaldă în apele sacre ale lacului Gosainkund. Conform legendei acest lac a apărut când Shiva a lovit muntii cu tridentul său (trisul) pentru a-si potoli setea cauzată de o otravă pe care el a înghitit-o. Se spune că lacul are o legatură subterană cu un mic bazin de lângă Kumbeshwar Mandir, un templu al lui Shiva din Patan (la circa 60 km distanta!). Astfel, cei care nu pot ajunge la Gosainkund se pot scălda aici dupa care se închină la lingam-ul de aur si argint al lui Shiva care, în această zi, este scos din templu.

Gai Jatra, august. Vaca (gai) este un animal sfânt pentru hindusi. Ea o reprezintă pe Lakshmi, zeita bunăstării si-a abundentei si ghidează sufletele celor morti în "lumea de dincolo". Dar Gai Jatra este un motiv de veselie si nu de tristete. Glume, costume fanteziste, procesiuni pline de culoare caracterizează aceste zile în amintirea unui rege din sec XVIII care încerca astfel să-si înveselească regina după pierderea fiului lor. Cei care au avut rude decedate în anul care a trecut îsi împărtăsesc suferinta si se alină cu gândul că "gai" le-a condus sufletele pe acest drum. Respectivele familii trimit o vacă sau un copil deghizat în vacă pentru a participa la o procesiune în amintirea celor decedati. Aceasta este urmată de un carnaval unde se râde de orice si oricine, nici persoanele importante nefiind ocolite. Ziarele au voie să critice sau să calomnieze pe oricine!

Krishna Jayanthi, august-septembrie. Krishna este unul din cele mai îndrăgite (de către hindusi) avatar-uri ale lui Vishnu. Ziua de nastere a zelui este sărbătorită cu fast în Patan, la templul lui Krishna (Krishna Mandir). Acesta este un templu de piatră în care doar hindusii au voie sa intre (ca în majoritatea templelor hinduse dealtfel), bogat decorat cu scene sculptate reprezentând scene din mitologia hindusă. Fetele si femeile fac ofrande din niste flori speciale si cântă toată noaptea imnuri religioase si cântece de dragoste cu partenerii lor.

Teej Brata, septembrie. Pashupati, templul lui Shiva (Pashupati, stăpânul animalelor, este o formă "pasnică" a lui Shiva) pe malul lui Bhagmati, este "asaltat" de femei îmbrăcate în sari de nuntă de culoare rosie si împodobite cu bijuterii masive. Ele o celebrează pe Parvati, credincioasă sotului ei, Shiva, prin post (de la răsarit pâna la miezul noptii), cântece si dansuri. Femeile măritate îsi vizitează părintii. Toate fetele si surorile primesc daruri de la rudele de sex masculin si o masă festivă este pregătită pentru ele. Se sărbătoreste până noaptea târziu. Femeile nemăritate ce postesc acum vor avea noroc să-si găsească un sot bun iar cele măritate vor avea soti credinciosi si iubitori. Binecuvântările cuplului Shiva-Parvati asigură familiei o viată fericită.

Indra Jatra, septembrie. Indra, Stăpânul Cerurilor si zeu al ploii, a binecuvântat încă o dată Valea Kathmandu. După încheierea musonului tăranii asteaptă timpul secerisului, multumind zeului pentru ajutorul acordat. Legenda spune că demult mama lui Indra avea nevoie de niste flori speciale cu un miros puternic pe care nu le-a putut găsi în grădinile Paradisului. Indra a descoperit aceste flori în Kathmandu si a încercat să le fure pentru ea. A fost însă prins de oamenii din vale si închis. Când mama lui a venit să-l caute ei si-au dat seama că cel închis este un zeu si l-au eliberat. Pentru a mentine relatii bune cu el oamenii au organizat acest festival. Astfel, timp de 8 zile Piata Palatului din Kathmandu este centrul unei festivităti care-l celebrează pe Indra. În prima zi este ridicat un stâlp (dwaj) în apropiere de Hanuman Dhoka pentru a-l îmbuna pe Indra. Măsti si statui reprezentându-i pe Vishnu, Bhairab si Shiva sunt arătate publicului. Kumari, fetita-zeită, asistă si ea la sărbătoare, acompaniată de Ganesh si Bhairab, reprezentati de doi băieti. Oamenii îi multumesc lui Indra pentru ploile bogate si-l asigură că este respectat în vale.

Dasain, octombrie. Dasain (sau Durga Puja) este cel mai lung si poate cel mai iubit festival din Nepal. Toată lumea stă acasă, petrecându-si timpul în familie, magazinele si birourile sunt închise (marea majoritate) iar la radio se transmite muzică specială pentru acest eveniment. Cerul este colorat de zmeiele pe care le înaltă copiii iar pietele sunt pline de tăranii care vin să-si vândă animalele: bivoli, capre, găini. Acestea vor fi sacrificate în zilele care urmează în cinstea zeitei Durga care a răpus un demon cu chip de bivol. Mii de animale sunt omorâte prin decapitare cu faimoasele cutite kukuri. Templul zeitei Taleju din Piata Palatului, Kathmandu, este deschis o singură zi pe an, în timpul acestui festival. Masinile si casele sunt stropite cu putin sânge pentru a fi ocrotite astfel de marea zeită. În ultima parte, Bijaya Dasami, oamenii îsi pun haine noi si-si vizitează rudele în vârstă iar bătrânii le pun pe frunte "tika" din orez si "sindur" (culoare minerală de un rosu aprins). Familiile se reunesc, mesele sunt bogate, se împart daruri si toată lumea petrece. Festivalul se încheie într-o noapte cu lună plină.

Kathmandu - piata Kot unde se fac multe sacrificii animale, în special bivoli si capre, în timpul festivalului Dasain. - foto Marius Radu -

Mani Rimdu este un festival organizat toamna la mănăstirea Tengboche în regiunea Everest. Timp de 5 zile serpasii si lama-sii mănăstirii se adună si se roagă pentru "bunăstarea lumii". Oamenii participă la jocuri, dansuri cu măsti, rugăciuni, mese festive. Demonii sunt potoliti iar cei piosi sunt răsplătiti.

Tihar, noiembrie. Tihar sau Festivalul Luminilor (este numit si Deepawali sau Diwali ca-n India) durează 5 zile timp în care sunt cinstite anumite animale, fiecare în câte o zi. Ciorile, în prima zi, îl simbolizează pe Yama Duta, mesagerul mortii. În a doua zi câinii sunt hrăniti si împodobiti cu ghirlande de flori; câinele este cel care-l "transportă" pe Bhairab, una din formele distrugătoare de demoni ale lui Shiva. Vaca este privită ca o încarnare a lui Lakshmi, zeita bunăstării si a belsugului si este venerată ca atare. În această zi, a treia, femeile se trezesc dis de dimineată si fac curat în toată casa. Se spune că Lakshmi nu va intra în casele celor care stau degeaba asa că toată lumea face câte ceva prin casă. În noaptea de Lakshmi Puja se atârnă ghirlande si se aprind mii de lumânări si candele pentru a o invita pe Lakshmi în case.

Originea lui Lakshmi Puja este arătată în următoarea legendă: Un rege, foarte mândru de bogătia regatului său, le-a întrebat pe cele 3 fete ale sale care cred ele că este motivul prosperitătii sale. Primele două au răspuns lingusitor că din cauză că el este un mare conducător. Cea mică, Deepa, a spus cu sinceritate că numai datorită bunăvointei zeilor tara lor este bogată. Supărat, regele a izgonit-o de acasă, într-o pădure îndepărtată. Curând însă după aceea n-a mai plouat, râurile au secat, recoltele n-au mai fost bogate si oamenii au sărăcit iar regele cu toată iscusinta lui n-a putut să facă nimic. Deepa însă s-a rugat tot timpul lui Lakshmi să readucă belsugul în tara lor. Impresionată de devotiunea ei, zeita i-a spus fetei să se reîntoarcă acasă căci totul va fi ca înainte. Într-adevăr după venirea fiicei celei mici acasă lucrurile au revenit la normal. Regele si-a recunoscut greseala si mândria, si-a cerut iertare si a rugat-o pe Deepa să aprindă o multime de candele în altarul lui Lakshmi pentru a-i multumi pentru bunăvointa ei.

Maha Puja este o zi în care oamenii se binecuvântează pe ei însisi (!) pentru a fi sănătosi si fericiti în continuare. În cea de-a patra zi taurii sunt cei care primesc onorurile; este si Anul Nou în traditia newari. În ultima zi, Bhai Tika, fetele fac cadouri fratilor lor, dulciuri si ghirlande de flori, ele în schimb primind bani de la ei. Ritualul complex - spargerea unei nuci, ghirlandele de flori "makhamali" si "inelele" de ulei de mustar - are rolul de a-i proteja de Yama, zeul mortii.

Baia Chaturdarsi, decembrie. Această zi festivă se sărbătoreste în pădurile ce înconjoară templul de la Pashupatinath. Familiile care au avut un deces în familie în anul respectiv petrec o noapte de veghe în pădure, aprind candele cu ulei si cântă. Dimineata, după o baie rituală în apele sfinte lui Bhagmati, oamenii merg prin pădure. De-a lungul potecii si lingam-urilor lui Shiva aruncă 7 tipuri de grâne în amintirea respectivelor rude si pentru a curăta păcatele lui Bala, personaj mitologic care a fost transformat în demon.

Bibah Panchami, decembrie. Bibah Panchami arată devotiunea hindusilor fată de Ram (eroul din Ramayana), una din cele mai populare încarnări (avatar) ale zeului Vishnu si fată de sotia lui, Sita, un model pentru orice femeie hindusă. Legenda spune că regele Janak, tatăl Sitei, a organizat un concurs pentru a testa petitorii fiicei sale, si anume sa întindă arcul cel mare al lui Shiva. Nimeni însă n-a reusit cu exceptia lui Ram care, încercând să întindă arcul, l-a sfărâmat în mâinile lui puternice. Căsătoria dintre Ram si Sita a avut loc în Janakpur, în sudul Nepalului. În fiecare an se rememorează evenimentul în timpul acestui festival ce durează o săptămână.

Yomari Punhi, decembrie. Yomari este a prăjitură specială facută din făină de orez. O foaie de aluat se umple cu zahăr topit si se fierbe în abur. Este oferită zeilor în semn de multumire pentru recolta bogată care tocmai a fost strânsă. Apoi se consumă, fiind o mâncare sfintită. Astfel, hambarele fiind pline, atât oamenii cât si zeii sunt multumiti.

Marius Radu

Partea I | Partea II | Partea III