Partea I | Partea II | Partea III | Partea IV

După o oră jumătate am ajuns în Tolka, la circa 1800 m. Un loc însorit pe panta abruptă a văii. Modi Khola se vede departe, jos, în valea dominată de silueta tandemului Annapurna sud - Hiunchuli peste care încep deja să se adune norii. O mică pauză de masă. Pentru a mânca ceva cald am luat un porridge de porumb îndulcit cu miere. Nu mi-am dat seama dar combinatia a iesit un fel de mămăligă dulce! Am pornit mai departe desi Tolka e un loc foarte primitor dar planul trebuia respectat. Drumul coboară în continuare si după iesirea din sat trece peste un pod suspendat deaupra unui torent, acum uscat. Am ajuns în Landruk, la 1600 m, după circa o oră. Este un mare sat Gurung, oarecum imaginea în oglinda a lui Gandruk (sediul ACAP - Annapurna Conservation Area Project), de partea cealaltă a văii. Case de piatră si lemn cu acoperisul din dale subtiri de piatră, gospodării mari, agătate pe terasele dealului, bivoli care rumegă apatic, grădini verzi, multe flori... La capătul de jos al satului este un drum ce coboară direct spre Modi Khola (si-apoi urcă printr-o pantă extrem de neatrăgătoare spre Gandruk) si un altul ce continuă către nord, spre ABC.

Naya Pul (1340 m). Pod peste Modi Khola. (foto - autorul)

Încet-încet, printre terase cultivate cu orez, poteca pierde din altitudine apropiindu-se de Modi Khola. E din ce în ce mai cald, o căldură umedă care-ti ia parcă toată energia. Am transpirat într-o veselie dar asta nu m-a ajutat cu nimic. Apa din bidon a atins si ea o temperatură respectabilă asa că nu mi-a fost de mare ajutor. În cel din urmă am renuntat la bocanci căci simteam că încep să fierb. Mi-am tras un pic sufletul si am trecut la slapi preferând să car ghetele în spate dar să-mi respire picioarele! Abia acum am înteles de ce toti porterii merg în slapi si nu se complică cu bocanci, fie ei de Gore Tex... Chinul a durat cam o oră jumătate până când am ajuns în Naya Pul (Shiuli), câteva case la 1340 m, pe malul râului. Naya Pul înseamnă Noul Pod desi nu prea am înteles de ce pentru că a fost cel mai nenorocit pod pe care l-am trecut. Am stat la o coadă mică întrucât nu se aventurau 2 persoane în acelasi timp. Chiar si porterii se tineau destul de crispati de cablurile suspendate, atenti la scândurile pe care păseau, găurile dintre ele fiind completate cu pietre plate. Cel care m-a impresionat cel mai mult a fost un băiat care-l căra în spate, într-un cos, pe un altul, paralizat. Ne-am petrecut de mai multe ori pe drum si amândoi răspundeau veseli sanchai chha (sunt bine) sau thik chha (sunt în regulă) la întrebările mele într-o nepaleză extrem de sumară.

Până aici am tot coborât dar se pare că acum a venit timpul de urcat. Îmi propusesem să ajung eventual până-n Chhomrong, ale cărui prime case se văd de-aici, pe o culme destul de înaltă însă. Urcusul prin pădure e destul de abrupt pe alocuri dar în slapi parcă a mers mai usor. N-am renuntat la ei desi nu mai era zăpuseala de jos. Partea distractivă a fost că a început să plouă cam după o oră de mers, nu tare dar sustinut. După încă o oră am ajuns în Jhinu, câteva case pe panta dealului la 1750 m, cam la 2/3 de Chhomrong (calculând din Naya Pul). Pe ultima portiune recunosc că abia m-am târât si, desi teoretic ar fi fost timp de ajuns până-n Chhomrong, am zis că totusi nu sunt la raliu. Oricum am mers mai mult decât era prevăzut în ghid pentru o zi normală si ploaia a devenit torentială pe ultima portiune a urcusului asa că nu s-a pus problema de mers mai departe. M-am refăcut cu o cantitate suficientă de ceai cu lapte si parcă viata a devenit mai roz desi afară turna cu găleata. Dar s-a oprit în cele din urmă. Si dacă tot am rămas aici m-am gândit să profit de un izvor cu apă caldă aflat undeva în amonte pe valea lui Modi Khola. Cam departe dar a meritat. Am plecat imediat după ce s-a oprit ploaia ca să evit înghesuiala care m-am gândit că se va produce acolo, inevitabil. Am stat o jumătate de oră în bazin, în costumul lui Adam până când au mai apărut si alti clienti. Padurea respira parcă, umezeala din pământ se ridica încet-încet în fuioare subtiri. Dacă cerul n-ar fi fost acoperit si s-ar fi văzut si vârfurile înzăpezite ale muntilor ar fi fost mai mult decât perfect.

Machhapuchhare văzut de pe la 3900 m, undeva între MBC si ABC. Din păcate din "sanctuar" vârful nu-si dezvăluie profilul de coadă de peste. (foto - autorul)

A mai trecut o noapte... Am dormit bustean, oboseala si-a spus cuvântul. Din experienta zilei trecute am zis că e bine să plec cât mai devreme căci dimineata e foarte cald. Asa că m-am sculat la 5 si la 6:30 am plecat. Astfel, o parte din urcusul către Chhomrong (aprox 2000 m) l-am făcut pe răcoare dar cum a apărut soarele situatia s-a complicat si randamentul a mai scăzut. Într-o oră jumătate însă am ajuns. Satul de fapt e situat pe partea cealaltă a dealului, pe fata dinspre Annapurna sud si Hiunchuli. Aici în partea superioară sunt câteva hanuri cu terase si săli cu geamuri mari cu o vedere superbă către vale si munti. Machhapuahhare este acum de partea cealaltă a lui Modi Khola dar din păcate tot acoperit de nori desi din acest unghi deja se vede bine profilul sau caracteristic de coadă de peste (machha=peste, puchhar=coadă).

În 1957 Wilfred Noyce si David Cox au încercat să cucerească acest vârf dar n-au putut să urce decât până la 50 m de vârf. După aceasta guvernul nepalez a interzis accesul pe munte asa că, practic, Machhapuchhare nu va fi călcat niciodată de picior omenesc. Cred că este bine însă să putem pune, când este nevoie, si limite ambitiilor omenesti. La fel s-a întâmplat cu Kangchendzonga, al treilea optmiar al lumii, cucerit în 1955 de George Band si Joe Brown care însă nu au păsit pe vârf, respectând promisiunea dată primului ministru al Sikkim-ului!

Chhomrong este ultimul sat mare pe drumul către ABC, de fapt ultima asezare permanentă din vale. Campingul este interzis de-acum încolo în afara unor locuri special amenajate, la fel folosirea lemnelor de foc. Este si un birou ACAP unde trebuie să te înregistrezi, ultimul de pe traseu si un depozit de kerosen de unde te poti aproviziona dacă ai nevoie. E destul de greu să alegi un loc unde să rămâi peste noapte fiindcă sunt multe hanuri, care mai de care mai atractive. Nu era cazul însă asa că am pornit mai departe. Din zona superioară a satului se coboara la început pe o potecă foarte lată si pietruită. După postul de control însă am luat-o aiurea prin sat căci potecile printre case seamănă toate între ele. M-am întors după un timp si-am nimerit drumul bun, care oricum tot acolo duce dar e mai direct. În total se coboara destul de mult până în valea unui afluent ce vine de sub Annapurna sud si Hiunchuli, Chhomrong Khola. Aici am făcut o pauză de dulciuri si m-am racorit putin, băgându-mi picioarele, la propriu, în apă rece.

Tot ce-am coborât trebuie acum urcat la loc. Următorul loc posibil de popas este Sinuwa la 2350 m. Până aici am făcut cam o oră jumătate printr-o pădure de rododendroni, stejari si bambusi, ornamentată din belsug cu ferigi uriase. Privind înapoi se vede foarte fain Chhomrong cu casele răsfirate pe panta dealului. La extremitatea superioară a lui Sinuwa, asta însemnând aproape încă o oră de mers am mai făcut o pauză. De-abia aici l-am prins pentru putin timp pe Machhapuchhare într-o “dispozitie mai bună” adică fără nori dar relativ contra soarelui. Două ore mai târziu, prin aceeasi pădure dar o potecă noroioasă pe alocuri (si bogată în lipitori în sezonul ploios), am ajuns în Bamboo Lodge, la 2340 m. Sunt 4 hanuri aici dar nici unul din ele nu e făcut din bambus după cum ar sugera numele. O scurtă pauză de masă si-am plecat mai departe căci de aici din pădure mare lucru nu se vede. E util însă să stii că există aceste locuri unde în caz de vreme urâtă poti să rămâi peste noapte. N-am câstigat nimic în înăltime, au fost doar niste sus-jos-uri, noroc că nu foarte accentuate.

Annapurna Sud (7273 m), ABC. (foto - autorul)

Următoarea portiune însă e ceva mai abruptă si urcă până în Doban la 2630 m. Am făcut până aici cam o oră jumătate dar desi era aproape complet înnourat nu erau totusi semne de ploaie asa că am mers mai departe. Si pe-aici e destul de mult noroi. Poteca este foarte sus fată de Modi Khola, care se aude undeva în vale. Panta în jos e foarte abruptă dar e mascată de vegetatia bogată. Este o portiune care e predispusă la avalanse. Greu de crezut când citesti în carte pentru că e totusi pădure, chiar dacă tot mai rară iar peretii care se văd sunt aproape verticali si nici vorbă să stea zăpada pe ei când ninge. Totusi ce nu se pot vedea de-aici sunt pantele lui Hiunchuli care sunt responsabile de avalanse.


Marius Radu

Partea I | Partea II | Partea III | Partea IV